
Se pare ca totusi nu e chiar sfarsitul lumii...se pare ca am ,,inviat,, din nou.Am uitat toate intamplarile nasoale.Numai el a reusit sa ma faca sa uit.El,cu vorba lui melancolica,care ma face sa plutesc de fericire.Parca cand sunt in preajma lui nu mai rastorn nimic,nu ma mai impiedic,nu mai vars suc/apa ce-o fi.Singurul lucru pe care il fac este sa ma asigur,cu coada ochiului,ca ma priveste.Si asa si este! De obicei, ,,indragostirea,, ma distragea de la ce am eu de facut,dar acum,mai mare e cheful de lucru parca!